Saracia nu e un handicap.

Se stie dintotdeauna ca una este sa lucrezi....si alta este sa lucrezi cu cap.
Nu este intotdeauna important sa ai de lucru cat este de fapt important ce inveti de acolo.
Am lucrat ca mecanic la atelier, platit cu 3 lei pe ora. Banii imi ajungeau doar de tigari si drum.
Familia era in capul meu, si toti imi spuneau sa merg in alt loc mai bine platit.
Insa in locul in care eram, castigam bani (putini cati erau) si experienta. Stiam ca va veni vremea cand va avea valoare foarte mare.
Impotriva la tot ceea ce imi spuneau cei din jurul meu am continuat. Am mai cautat de lucru, sa mai fac ceva pe langa aceasta activitate de atelier. Mai reparam televizoare, mai radiocasetofoane .
Cu alte cuvinte orice numai sa iasa bani.
Ideea mea era ca orice s-ar intampla, seful sa fie atat de multumit de mine incat datorita increderii castigate sa imi ofere ocazia prin ceea ce imi dadea de lucru sa invat mai mult.
Dupa un an si jumatate montam pe firma mea rafturi industriale in toata Romania, am fost chiar de trei ori in Debrecen , Ungaria. Dupa doi ani , cand am tras linie, am constatat, ca ajunsesem sa lucrez cu peste 100 de oameni sub comanda mea, si sa ii platesc cu peste un miliard de lei. Ca sa fie bine inteles , salariul era aproape dublu decat in alte zone, asta era salariul pe care il ofeream. Ceream munca, insa stiind ce trage un muncitor, ma intelegeam foarte bine cu ei.
Am ajuns la acesta ocupatie tocmai lucrand cat mai bine, indiferent daca sunt platit cat face. Castigam experienta si de aceea aveam nevoie. Necazul a venit o data cu criza cand am fost "tzepuit" pana la fundul buzunarelor. Nu e problema de muncitori....erau platiti la zi, dar erau platiti din banii adunati in cei doi ani de montaje si tocmai acesti bani nu mi-au mai fost platiti.
Practic....am ajuns de unde am plecat.
Dar acum am un avantaj, chiar daca financiar plec de la 0, experienta castigata ma ajuta foarte mult sa imi revin repede.
Ca sa spun asa , pentru mine saracia a fost motivatia de a ajunge mai sus. Poate daca aveam de toate, la acesta ora aveam doar un sfert experienta si capacitati. Fiind sarac am fost obligat sa folosesc tot ce am. De bani nu putea fi vorba. Dar aveam capul.....cu care am invatat tot ce puteam invata din lucrarile la care am participat.
E drept, a durat mult pana m-am ridicat la acel nivel, insa consider ca doi ani este timp foarte scurt fata de o viata intreaga.
Toata aceasta acumulare de experienta insa nu am facut-o alandala. In primul rand mi-am propus ca scop sa gasesc o metoda ca sa ajung la un nivel financiar multumitor. Multumitor e putin spus.....700 de milioane am cheltuit in casa in ultimul an de activitate pe firma, eu sotia si copii, destul de multi zic eu.
In momentul in care am inceput sa lucrez la atelier stiam doar ca trebuie sa gasesc o metoda, dar habar nu aveam care este calea prin care ajung unde vreau. Am aflat astfel ca daca iti propui sa ajungi la un nivel financiar dorit, iar ceea ce este foarte important, stii exact cam care este acel nivel dorit, mintea are resursele sa iti controleze atentia, gandirea chiar ca sa ajungi acolo.
Vreau sa spun ca dupa o perioada invatam chestii noi si fara sa vreau, de multe ori imi dadeam seama ca am mai invatat ceva, dupa cateva zile dupa ce terminam treaba. Dar de fiecare data (un lucru la fel de important) lucram ca si pentru mine, imi dadeam interesul, nu stateam, cautam de lucru, cand terminam mergeam la seful sa ii spun ca sunt gata si ca mai am nevoie de ceva de facut. Pare o tampenie sa cauti singur sa lucrezi cand poti sa stai.
Nu era de loc o tampenie. In fiecare moment petrecut in atelier mai invatam ceva, plus ca seful fiind foarte multumit de mine, a inceput sa imi dea raspunderi. Au fost foarte grele la inceput, ca nu stiam intotdeauna ce trebuie facut, dar intrebam, citeam, rugam pe seful sa imi explice....pana am invatat sa le fac singur. Cu alte cuvinte, cautandu-mi de lucru castigam experienta la actiune....nu la chiulit.
Cu cat rezolvi mai multe probleme cu atat ai experienta mai multa.
Daca va aduceti aminte la scoala, matematica se invata prin exercitii, cu cat faci mai multe si mai diferite, si mai grele cu atat reusesti sa fii mai bun. La fel si in viata , daca nu fugi de probleme, ba chiar le cauti, inveti, devii mai bun in meserie.
Problema pe care o aveam si eu si prietenii cu care ma invarteam era ca fiecare banut in plus.....mergea la o bere. Cum aveam 10 lei in plus, dadeam si eu si prietenii bere. Ca doar erau in plus.
Lucrand insa din greu pentru ei am ajuns sa inteleg ca o sticla de bere este un ciocan, alta este un cleste, si asa mai departe. Am adunat astfel scule mai multe, incat oriunde mergeam puteam face orice, de la reparat de scaune la reparat de televizoare. Devenind bun in meserie, oamenii te cheama si chiar daca dau 5 lei, de la cativa se aduna. Se aduna de alte scule, carti, si alte cele din care putam scoate bani prin munca mai buna si mai rapida. Cu scule din ce in ce mai bune, faci treaba din ce in ce mai buna si mai rapida. Plus ca apar clienti din ce in ce mai multi. Asta este metoda de a porni de jos in sus, de la 0. Nimeni nu s-a nascut invatat, dar cine vrea sa faca ceva, poate.
Stiu din experienta ca la inceput ma uitam la buzunare si daca erau 5 lei spuneam ca sunt goale.
Acum as spune, ca am 5 lei, pot cumpara ceva, o surubelnita de exemplu. La ce imi foloseste?
Oricum la mult mai multe decat o bere! Surubelnita ma poate ajuta sa mai scot 5 lei, berea doar eventual aduce alta bere care tot acolo merge.
Intre oamenii intre care stateam eram considerat zgarcit, "uite ma la el ca nu da o bere". N-am fost zgarcit, as fi dat cu draga inima, dar nu din banii de mancare ai copiilor. Daca tot e sa fie problema sau sa fac ceva cu banii, sa nu ajunga la copii macar sa ajunga in scule cu care produc ceva. Bere , cand se va putea. Cine are copii stie despre ce vorbesc. Prietenii sunt buni, insa daca lor le ajung banii pentru bere si mie nu, asta e, ori ma inteleg ori se supara, dar stiu cel putin ca fac ceva pentru copii mei. Prietenii au rolul lor, berea rolul ei, si sculele rolul lor.
Totul trebuie sa aiba un loc bine stabilit in viata fiecaruia ....oricum e foarte grea, de ce s-o mai ingreunam dand banii pe bautura. Imi facusem un obicei.....am promis sa beau doar cand am un succes , cat de mic. E drept la inceput nu prea aveam motive de baut, insa foarte curand a trebuit sa schimb regula, succesele veneau unul dupa altul si era prea multa preocupare cu bautura. Ma mai intalneam cu prietenii la o bere, o data pe saptamana, dar atat. Era de ajuns....trebuia sa fiu lucid pentru fiecare moment in care puteam invata ceva.
Oricat de mult ne-am dori ca totul sa vine de la sine nu stau lucrurile chiar asa....e vorba de foarte multa munca la inceput pana devii capabil sa pregatesti pe altii, apoi pana aduni bani sa platesti oameni buni sa faca echipa cu tine, si abia apoi sa inveti sa gestionezi sume mari de bani astfel incat sa te tina.
Greseala mea in colaborarea cu firma care mi-a facut probleme a fost ideea pe care o aveam din relatiile cu prietenii, credeam ca daca am vorbit cu patronul ca de la om la om, am servit un pahar impreuna, e ok, nu ma trage in piept. Greseala.....increderea are rolul ei. Unde te bazezi pe incredere dai ocazia sa fii inselat....asta e adevarul, l-am aflat pe pielea mea.
Acum datorita acestei greseli, trebuie sa o iau de la capat. Asta e , nu e chiar 0 ca am experienta.
Saracia nu e un handicap......ai maini, ai cap, cauta sa inveti din ce in ce mai mult si sigur vin banii, daca lucrezi intotdeauna, indiferent de cum esti platit, ca pentru tine. cand nu castigi bani castigi experienta care e mai valoroasa decat banii. Daca o data ai fost inselat, a doua oara la fel, inseamna ca metoda prin care iti gasesti patronii este gresita. Patronii buni platitori cer mult pentru fiecare leut, cei care nu e sigur ca platesc, nu te prea bat la cap sa tragi tare, mai aduce unul pe langa tine, tot prost platit, si la final dupa ce treaba este gata gaseste motive sa nu plateasca. Cu alte cuvinte fa treaba la doi si sigur vei fi cautat si platit..patronii cauta ca nu prea au de unde gasi oameni seriosi. Stiu ca doare cand lucrezi cat doi si nu esti platit. Dar sa ne gandim....cand mai are de lucru si cheama pe altii isi aduce aminte de tine, ca lucrai mai bine. Nici ala nu e prost. Decat sa dea la doi 15 lei mai bine da la unu 100. Asta e metoda de a lucra si a fi bine platit....fa treaba la doi. Exista riscul sa nu fii platit.....dar astea sunt riscurile, nu pot spune ca stiu o metoda de a "citi" patronul daca e cinstit sau nu. Ce stiu insa este ca cei pe care se bazeaza, in timp ajung sa castige dublu fata de cei care trag chiulul de cate ori au ocazia.
Nu inseamna sa lucrezi dublu fizic.......! Poti sa faci munca la doi care trag chiulul cand au ocazia patru ore. Lucrezi cinstit 8 ore. Facand asa patronul iese mai in castig si mai ieftin cu tine chiar daca te plateste cu mai mult, e bine de stiut asta.
Am fost si muncitor sarac si am ajuns si intre patroni......deci stiu exact ca ceea ce spun e adevarat!
Ideea ca nu pot fi toti patroni e adevarata......pot fi insa specialisti in ceea ce fac, daca invata zilnic din incercari.
Majoritatea specialistilor si a muncitorilor bine platiti sunt acei care dau 100%, nu cei care fraieresc patronul.